Indiferent de cat de tare ti s-ar parea ca auzi sunetul marii intr-o scoica, acest lucru nu este adevarat.

Acuma, ca ne-am lamurit ca nu se aude marea in interiorul scoicilor, ce anume se aude mai exact? Intr-un cuvant, zgomot; sunetul ambiental care este produs in jurul tau dar si in interiorul tau, care, in mod normal, nu-l poti asculta deoarece, in jurul tau nu este suficienta liniste pentru a auzi acest lucru.

Pentru a amplifica acest suntet, si pentru a putea fi capabil sa-l auzit clar, ai nevoie de un rezonator. Scoica pe care o asculti, are o multime de suprafete dure, cu numeroase curbe in interior, iar aceste lucruri reflecta sunetul. Adevarul este ca suntem in permanenta inconjurati de o mare de sunete. Vantul, traficul de la distanta, pasarile – toate aceste lucruri participa la un amestec de sunete, care sunt combinate intr-o ambianta cu o oarecare uniformitate in distributia frecventelor, numita zgomot alb- white noise. Din pricina faptului ca este omniprezent, creierul nostru il filtreaza si il ascunde: in mod normal nu il auzim. Dar atunci cand apropiem o scoica sau o alta camera rezonanta de ureche, unele frecvente se amplifica, in timp ce altele sunt suprimate.

In timp, creierul nostru se va obisnui cu acest zgomot de fundal si nu il va mai auzi. Dar pentru moment reprezinta o senzatie noua, asadar, il va auzi. Suna asemenea marii deoarece si marea este o sursa de zgomot alb.

Ce se intampla defapt?

De fapt, cochilia spiralata este o cutie de rezonanta: prin micsorarea spatiului in care se deplaseaza sunetul, anumite frecvente vor fi amplificate, altele – disipate. Pentru ca sunetele nu sint decit niste unde de presiune: de-a lungul directiei sunetului, aerul se comprima si se relaxeaza, in functie de inaltimea si intensitatea respectivului sunet.

In momentul in care duci o scoica la ureche, tot ce se intampla, de fapt, este amplificarea unor sunete mici, pe care in mod normal le ignori.