NLP se regaseste intr-o structura piramidala cu mai multe tehnici avansate rezervate special pentru seminarele care costa foarte mult. Pentru a supersimplifica un supercomplicat concept, functioneaza cam in felul urmator: mai intai de toate, userul unul curs de NLP acorda foarte foate, foarte multa atentie celui care ii ofera sfaturi si acelui terapeut care il va face bine si cu care va lucra pe viitor.

Prin urmarirea de semnale subtile cum ar fi miscarile ochilor, zbarcirile pielii, dilatarea pupilelor si ticurile nervoase, o persoana care se pricepe la NLP poate determina foarte simplu si repede:

• Ce parte a creierului foloseste mai mult persoana care se afla sub terapie.
• Care simt (vaz, miros, auz etc.) este cel mai predominant in creierul acelui subiect.
• Felul in care creierul stocheaza si utilizeaza informatia (toate aceste lucruri fiind sustrase doar din miscarile ochilor).
• Faptul daca acea persoana minte sau inventeaza informatii ori raspunsuri pe loc sau sunt gandite din timp.

Dupa aceasta runda initiala de adunare de informatii, cel care este terapeut NLP  incepe in mod incet sa il imite pe client, preluandu-i nu numai limbajul corporal, dar de asemenea si  felul de a vorbi si va icnepe sa vorbeasca cu niste tipare de comunicare desemnate pentru a delimita simtul primar al clientului in cauza.

O persoana care se tine de aceste tehnici de NLP falseaza de fapt si imita  trasaturile sociale care fac o alta persoana sa lase garda jos si sa intre intr-o stare de deschidere si de sugestibilitate. De exemplu, unei persoane  care este axata mai ales pe vedere, ii va fi vorbit intr-un limbaj care implica metafore vizuale, in timp ce unei persoane al carui simt predominant este auzul, ii va fi vorbit intr-un stil auditoriu.

Prin oglindirea limbajului corporal si a tiparelor lingvistice, cel care practica formele de NLP incearca sa obtina un raspuns foarte specific: raport cu acea persoana care se incearca a fi tratata.