Majoritatea fotografilor lucreaza ca freenlanceri, pe cont propriu, isi gasesc singuri clientii si isi doresc sa aiba control asupra muncii pe care o efectueaza, dar si a timpului in care trebuie sa indeplineasca aceste sarcini. Acest gen de libertate de obicei provine dintr-o doza buna de incredere in sine si de asemenea acorda oamenilor un mediu pentru a-si solidifica increderea in ei insisi.

Atunci cand zbori de unul singur cu avionul si cand mai este si pentru prima data, trebuie sa fii capabil sa administrezi toata munca de unul singur si fiecare greseala pe care o vei face te va ajuta sa capeti experienta de viata. Acest gand ca oamenii se descurca de unii singuri in viata este atat de atragator, de sexy, incat nu se poate ca cineva sa nu se indragosteasca de acesti artisti completi.

Fotografii profesionisti si cei amatori sunt printre cele mai sociabile fiinte dintre cate exista, dupa parerea mea. Acestia sunt mereu dispusi sa intalneasca persoane noi, sa vada lucruri noi si sa impartaseasca pasiunile proprii, dar si sa afle cat mai multe lucruri de la alti oameni. Trebuie sa isi asculte clientii, colegii, sefii, pe ei insisi, trebuie sa fie mereu deschisi la propuneri si trebuie sa fie mereu informati referitor la ultimele tendinte dintr-ale artei fotografice.

Nu poti sa devii fotograf fara un dram de pasiune, de iubire de frumos, de oameni, de sociabilitate, dar si fara putina experienta in lucrul cu cei din jur. Atunci cand lucrezi cu un client, trebuie sa-l asculti, a-l intelegi si sa-l lasi sa te indrume spre ceea ce ii place mai mult sa fi suprins.

Fie ca este vorba despre fotografia de nunta, de natura, de produs sau fotografia alb negru artistica, toti cei care sunt cu aparatul in mana trebuie sa fie dipusi sa lase de la ei, sa fle lucruri noi, sa fie deschisi la propuneri si sa inteleaga pe cei de langa ei.