Conacul fericirii. Atunci cand Parker Brothers au republicat Conacul Fericirii: Un joc distractiv si moral instructiv in anul 1894, acestia au sustinut ca acesta ar fi fost primul joc de masa publicat vreodata in America. Acest joc a fost probabil el de-al doilea joc publicat in Statele Unite, insa este inca notabil drept succesor al temei obisnuite in multe jocuri religioase vechi „cursa catre viata de apoi”.

Proeictantii jocului au trebuit sa foloseasca tehnicalitati pentru a trece de atuni sinistrele conotatii ale jocului (un zar cu sase fete era diavolesc, un titirez cu sase parti nu era atat de mult privit drept diavolesc). Jocul consta intr-o miscare de baza in majoritatea jocurilor: rostogoleste si muta-plin de mai mult puritanism care ar fi incaput de fapt intr-o singura piesa de carton.

Cei care sunt de acord cu Sabatul sunt trimisi catre posturile de biciuire (bicele fiind vandute in mod separat), precum si viciul lenii te va face sa ajungi in zona saraciei de pe aceasta tabla. Jocul include de asemenea ceea ce probabil este cea mai rea regula prescrisa vreodata in istoria jocurilor pe tabla, cu un jucator cauia i se cere cateodata sa stea o tura pana cand ii vine din nou randul la dat cu zarul si nici sa nu se gandeasca la fericire, dar mai ales sa nu ia parte la aceasta. Din fericire, a nu lua parte la fericire este o regula care nu a prins niciodata pana acum.

Senet. Acest joc este probabil cel mi vechi dintre toate jocurile pe tabla din cate ar fi existat vreodata. Seturi de acest gen au fost gasite in camerele de ingropaciune inca din anul 3.500 inainte de Hristos-inclusiv patru seturi gasite in mormantul lui Tutankamon. Tablile de joc erau de trei patrate latime si trei patrate lungime si seturile aveau de la 5 la 7 piese pentru fiecare jucator. Cu toate ca regulile originale au fost pierdute, exista un consens general cum ca se doreste ca piesele unui jucator sa concureze cu cele ale celuilalt de-a lungul tablei.