Mereu va exista cate o persoana in anumite grupuri care sa fie mai saraca, mai desconsiderata si care se simte pe afara sau care se exlude singura din cauza lipsei banilor. Nu toata lumea trebuie sa ajunga in situatia in care am ajuns eu, de a pierde prieteni buni doar pentru ca nu avea bani multi si nici nu se considera demn de gasca sa. Asa eram in facultate cand abia ce mi se trimitea de acasa acoperea cheltuielile de la chirie, taxele la facultate si printarea cursurilor.

Insa, am gresit si am dat inapoi exact cand puteam sa prind puteri si sa depasesc faza in care ma aflam. Aveam colegi de facultate si la un moment dat am intrat intr-o gasca a celor cu bani, care ieseau mereu la terase si care faceau shopping in mod regulat in weekenduri. Eu eram mai saraca, adica nu imi permiteam de multe ori sa ies cu ei si ma scuzam ca nu pot, ca ma simt rau si ca am treaba acasa.

Stiam si cred ca stiau si ei de ce ma indepartam si refuzam a merge cu ei pe undeva si chiar de mai multe ori mi-au oferit ei bani sau mi-au facut cinste doar ca sa fiu cu ei. De cele mai multe ori insa obisnuiam sa plec inainte a mai zice ceva. Nu imi placea ca situatia se repeta in nenumarate randuri si ca ma simteam ca ajung la mila cuiva doar din cauza lipsei banilor.

De aceea, am ales sa ma rup de aceasta gasca si de prietenii care imi erau cu adevarat niste prieteni. Acestia nu si-au dat seama de ce s-a intamplat asta si chiar s-au suparat pe mine, insa eu stiu mai bine cum sa simteam si fiecare data si cum neputinta ma facea sa ma simt penibil si jenata in majoritatea situatiilor.